Live Cam

Vizualizarea camera live

Doresc să primesc informare despre noutăţi


Filme

Mai multe filme    

Lacul Sfânta Ana şi împrejurimea acestuia

Localităţile vecine:

Plăieşii de Jos
Localităţile Depresiunii Caşinului, care se desfăşoară între sectorul sudic la Munţilor Ciucului şi Muntele Repat şi are o întindere de 10 km în lungime respectiv 5 km în lăţime, aparţineau celui mai mic scaun al Ţării Secuilor şi anume Scaunul Caşinului. Scaunul Caşinului este alcătuit din cinci localităţi (Plăieşii de Jos, Plăieşii de Sus, Imper, Caşinul Nou, Iacobeni) astfel formând o singură comună cu centrul administrativ din Plăieşii de Jos. Conform recensământului din 2002 populaţia comunei în anul 2002 era de 2979 locuitori. Regiunea Caşinului în primul rând este înregistrat îndeosebi pentru structura specifică a aşezărilor umane, cântecele şi construcţiile tradiţionale, respectiv pentru artizanatul popular. Analizând construcţiile zonei se poate observa alături de transformările planului şi structurii casei tipic secuiesc din regiunea Caşinului, frumuseţiile construcţiilor adiacente caselor de locuit, cum ar fi şura şi acaretul. Printre cele mai remarcabile clădiri tradiţionale ale regiunii putem aminti casa de locuit a lui Fogarasi Béla din Plăieşii de Jos având o vechime de 300 de ani, care este înregistrată fiind cea mai veche casă tradiţională secuiască existentă pe locul original de construcţie. În prezent monumentul de artă este locuit de proprietarul vârstnic în forma sa originală. Este de menţionat specificul casei aceasta nefiind nici acum echipat cu coş de fum, astfel fumul părăseşte camera şi iese liber spre pod. Totodată localităţile Caşinului sunt renumite după artizanatul popular: ţesăturile de casă, respectiv cusăturile populare. Pentru a admira uneltele, instrumentele şi obiectele de uz casnic tradiţionale (arhaice) meşteşugăreşti din vremurile de demult putem vizita Muzeul de Regiune din Caşin inaugurat în anul 2011 în localitatea Plăieşii de Jos. Conacul Balássy din Imper, proprietatea judelui regal al regiunii Ciucului (1842-1848) Balássy József construit în stil baroc, asigură adăpost pentru căminul de copii administrat de Fundaţia Sfântului Francisc din Deva.

Comuna Cozmeni
Comuna Cozmeni este o localitate semnificativă din zona Ciucului de Jos. Până în 1989 aparţinea comunei Sânmartin, iar din 2002 împreună cu Lăzăreşti formează o comună individuală. Comuna Cozmeni constituie una dintre cele mai importante localităţi ale regiunii Ciucului de Jos. Până în 1989 a aparţinut administraţiei comunale din Sânmartin, iar după 2002 împreună cu Localitatea Lăzăreşti formează o comună autonomă. Conform recensământului din anul 2002 populaţia comunei era de 1356 capete. Clădirea cea mai remarcabilă existentă din comună este biserica romano-catolică consacrată sfinţilor Kozma şi Damján construit pe locul vechei biseriici de stil roman. Alături de biserică, crucea din piatră din 1710, respectiv parochia construită în stil conac sunt declarate piese de monument de artă. Baia Sószék se află pe teritoriul administrativ al comunei, care în anul 2003 a fost reînnoită prin iniţiativa Fundaţiei Ars Topia şi cu efortul comun al administraţiei locale şi al localnicilor.

În septembrie 2011 prin programul de reabilitare a băilor populare a Consiliului Judeţean Harghita şi cu contribuţia Ministerului de Dezvoltare şi Turism Regional această baie s-a completat cu o casă de oaspeţi şi cu o saună.

Comuna Tuşnad
În urma recensământului din 2002 s-au înregistrat 2114 localnici din comuna Tuşnad, aparţinând celor trei localităţi: Tusnád Sat, Tuşnadu Nou şi Vrabia. Primele înregistrări oficiale ale comunei Tuşnad sunt încă din anul 1421. Biserica din prezent s-a construit în 1802, în locul capelei de odinioară. Altarul principal respectiv amvonul bisericii au fost dăruite de episcopul Transilvaniei, Kovács Miklós, născut în comuna Tuşnad. În înregistrările primare în anul 1800 denumirea Tuşnad este menţionată ca loc de cultivare a cartofului secuiesc. Pe 11 septembrie 1822 în urma unui tragic eveniment partea majoră a comunei a fost distrusă de focuri, după care 43 familii s-au stabilit peste râul Olt în direcţie vestică, lângă pârâul Mitács, iar prin urmare s-a înfiinţat localitatea Tuşnadu Nou din prezent. Vizitând comuna putem remarca numeroase porţi, clădiri şi cruci sculptate din piatră. Pe teritoriul comunei sunt cunoscute numeroase izvoare de apă minerală. În anul 2005, mulţumită iniţiativei Asociaţiei Turistice pentru Ocrotirea Naturii din Ciuc (Csíki Természetjáró és Természetvédő Egyesület - CSTTE), respectiv prin contribuţia programului Patrimoniu Natural al Asociaţiei Polgár-Társ din Miercurea s-a înfiinţat primul Muzeu de Ape Minerale din ţară situat în centrul comunei. Muzeul s-a construit lângă izvorul cu debit ridicat denumit Bagoly situat pe marginea drumului public european, oferind posibilitatea de a umple flacoanele călătorilor în trecere cu apă minerală naturală.

Băile Tuşnad
Băile Tuşnda este cel mai mic oraş al României situat în colţul cel mai sudic al judeţului Harghita. În urma recensământului din 2002 s-a înregistrat 1728 de locuitori. Baia termală a fost înfiinţată în anul 1842. Localitatea a devenit autohton în 1935 când s-a desprins de comuna Tuşnad, fiind înregistrată sub numele Tuşnad Băi. În anul 1968 s-a aprobat ridicarea localităţii la nivel urban, fenomen ce a contribuit la dezvoltarea potenţialului turistic. Astfel în anii 1970 s-au construit marile hoteluri din oraş. După revoluţia din 1989 ca rezultat al incertitudinii situaţiei de proprietar al imobilelor localităţii, oraşul balnear s-a îndreptat spre o decădere accentuată, însă în prezent arată semnele reînnoirii. Paleta pensiunilor moderne, casele de oaspeţi, pârtia de schi şi un centru balnear invită vizitatorii şi turiştii de pretutindeni.

Bogăţia naturală a oraşului Tuşnad Băi şi a zonei acesteia, apele termale cu conţinut bogat de minerale, climatul, frumuseţea naturii, sunt numai câteva factori cu efect terapeutic pentru tratarea bolilor neurotice, cardiace, cardiovasculare, digestive, intestinale, motorice şi endocrinologice.

Tot aici sunt organizate programele din cadrul Universităţii de Vară şi Campusul Studenţesc Bálványos, respectiv aici au avut loc taberele EU.

Lacul Ciucaş situat în centrul oraşului Băile Tuşnad, strălucind de sub poalele crestelui Sólyomkő a fost creat artificial din râul Olt în anul 1894, epoca de aur al existenţei lacului fiind anii 1920. După anul 1948 exploatarea staţiunii balneare din Băile Tuşnad a fost preluată de o companie de stat, iar în mijlocul lacului de 2 ha şi cu o adâncime de 3 m a apărut steaua roşie. În timpul iernii suprafaţa îngheţată a lacului a fost folosită drept pationar. După anul 2000 lacul a devenit proprietate privată.

Bixad
Localitatea Bixad este situată la poala sudică a muntelui Ciomatu. Pornind din sat Lacul Sfânta Ana poate fi atins printr-un traseu turistic. Pe teritoriul satului sunt cunoscute mai multe izvoare de apă minerală. Fabrica de sticlă a familiilor Mikó şi Mikes care în anul 1782 (şi care a funcţionat până în 1914) a fost mutată din Micfalău, a contribuit la dezvoltarea localităţii într-un aşezământ rural. Pornind din faptul că din mijlocul sec. 19-lea localitatea Bixad şi împrejurimile acesteia au devenit proprietatea contelui Mikes Benedek, noul proprietar a dezvoltat nu numai fabrica de sticlă, ci a contribuit şi la generarea staţiunii balneare aflat în zona pârâului Zsombor. Conform recensământului din anul 2002 populaţia din Bixad este de 1811 locuitoril. Hramul bisericii romano-catolice construite în anul 1867 este Ziua Ridicării la Ceruri a Fecioarei Maria. Biserica greco-catolică a fost înfiinţată în anul 1712. În localitate există şi o biserică ortodoxă. Şcoala denumită după contele Mikes Ármin funcţionează în castelul de vânătoare construit de acesta în anul 1900. Tot în zona Bixadului putem găsi ruinele cetăţii Vápa.

Băile Bálványos
Localitatea Băile Bálványos din prezent s-a format în anul 1956 prin unificarea a celor trei staţiuni balneare de odinioară. Staţiunea cea mai veche era situată în Pasul Bálványos denumit Torjai-büdös. Cea de a doua s-a aflat la piciorele crestelui Ciomatu înfiinţată în anul 1895 de către Csiszár Dénes cunoscut sub numele Baia Csiszár. Cea de a treia baie era sub polele muntelui Vár denumit Baia Várpad, iar în literatura de specialitate balneară este înregistrată sub numele Baia Transilvania.

După evenimentele din anul 1989 centrele balneare Csiszár şi Transilvania şi-au încetat activitatea, iar după o perioadă de timp a început reabilitatea lor. În prezent Centrul Balnear Best Western funcţionează pe locul fostei baie Torjai-büdös. Atracţia turistică principală a staţiunii Bálványos este cetatea medievală Bálványos, construită în jurul secolelor XI–XII.

Turia
Localitatea Turia este situată la 8 km de Târgu Secuiesc în valea pârâului Turia. Dealungul secolelol aşezământul s-a înfiinţat prin unificarea a mai multor localităţi mici (Volalul de Jos, Volalul de Sus, Volal, Caratna, Crocna). În prezent încă două localităţi, Alungeni şi Băile Bálványos cad sub administraţia comunei Turia. În urma recensământului din anul 2002 populaţia comunei era de 3918 locuitori.

Prima înregistrare oficială legată de Turia provine din anul 1307. Atracţiile din Volalul de Jos: biserica romano-catolică şi castelul Apor. Capela familiei Apor, denumită Capela Maria construită în stil neogotic se află pe partea stângă a drumului principal. În cavoul aflat sub capelă odihnesc membrii familiei Apor printre care baronul Apor Lázár (1784–1868) sfetnicul Curţii Cancelariei din Transilvania, respectiv nepotul lui, baronul Apor Gábor (1851–1898) jupânul secundar al Comitatului Trei Scaune, tatăl preasfinţitului episcop Apor Vilmos. Trebuie menţionat o altă clădire renumită aflată în Turia, biserica cetăţii din Volalul de Sus, în apropierea bisericii catolice din Volalul de Sus construit între 1940–1942 în onoarea Sfântului Martin de la Tours.

Atracţiile şi bogăţiile naturale, monumentele istorice ale zonei

Pasul Niergheş

Pasul Niergheş leagă depresiunile Trei Scaune şi Ciuc, asigurând accesul dintre Munţii Ciucului şi Muntele Turia. În acest loc au avut loc mai multe lupte de-a lungul secolelelor. Pe 1 august 1849 tot aici s-a desfăşurat ultima bătălie a revoluţiei dintre 1848-49 când oasta secuimii de vreo 2000 de bărbaţi condusă de Tuzson János a încercat blocarea armatei alcătuit din 12000 soldaţi. Din rându apărării numărul celor căzuţi în luptă a fost 4 secui din zona Ciucului şi probabil tot 4 din zona Trei Scaune. Monumentul istoric de la Pasul Nirghe a fost înfiinţat în anul 1897 din donaţiile magharilor din Bucureşti. Vizavi de monument s-a realizat un alt monument întins alcătuit din zeci de stâlpi funerare de lemn sculptate in memoriam eroilor căzuţi, totuşi nu există date referitoare la locul de odihnă a soldaţilor căzuţi în această bătălie, astfel nu se ştie cu exactitate dacă mormintele soldaţilor coincide cu locul acestui monument comemorativ din stâlpi furnerare. După revoluţia din anul 1989 se organizează de două ori pe an comemorarea eroilor de la Pasul Niergheş: la data de 15 martie, respectiv pe 1 august, ziua comemorativă a bătăliei.

Drumul Apei Minerale
Drumul Apei Minerale este primul drum al apei, respectiv primul traseu ecologic ciclist şi pietonal din România. Inaugurarea primei etape a avut loc pe 22 aprilie 2004, în Ziua Terrei. Construirea Drumului Apei Minerale s-a realizat prin efortul comun al Fundaţiei Polgár-Társ respectiv al Asociaţiei Turistice pentru Ocrotirea Naturii din Ciuc (Csíki Természetjáró és Természetvédő Egyesület - CSTTE). Traseul cel mai lung (40 km) de-a lungul râului Olt între Miercurea Ciuc şi Tuşnad atinge numeroase rezervaţii naturale, izvoare de apă minerală, respectiv baie populare reabilitate.

Crestele Sólyomkő
Crestele Sólyomkő se înalţă deasupra oraşul Băile Tuşnad de la o înălţime de 824 m fiind punctul cel mai înalt de belvedere din zonă. De aici a admirat frumuseţile naturii chiar împăratul Franz Iosef al Austriei. Scena include pe lângă priveliştea asupra oraşul Băile Tuşnad, Pasul Cetăţii, defileul şi conurile Masivului Ciomatu, asigură o frumoasa perspectivă asupra Lacul Ciucaş, respectiv Cheile Oltului. Rezervaţia Naturala Sólyomkő se extinde pe o suprafaţă de 5,5 ha, remarcat prin specia vegetală endemica vulturica lui Teleki (Hieracium telekianum), acest loc fiind singurul habitat din lume, şi este inclus pe lista roşie a speciilor.

Pasul Cetăţii de la Tuşnad
Pasul Cetăţii de la Tuşnad poate fi accesat prin drumul forestier de-a lungul Pârâului Vargyas urmărind semnul liniei albastre al traseului turistic. Cetatea de odiniară întinsă pe aproape 6 ha, cu o lungime a zidului cetăţii de 1000 m. Pe baza cercetărilor Jánosi Csaba această cetate era cetatea cu cea mai mare extindere din Transilvania. Putem observa şi astăzi locul fortăreţei, respectiv zidul medieval, dar şi ruinele aşezământului din epoca de fier.

Peştera Büdös din Turia
Peştera Büdös este înregistrat având cea mai mare concentraţie de hidrogen sulfurat din Europa, debitul zilnic de gaze fiind 3000 mc (Pilbáth Attila). Bârlogul se află pe coasta sud-estică a Muntelui Büdös (1143 m) la o înălţime de 1052 m. Terapia cu gaze este recomandată pentru tratarea bolilor osoase-cardiovasculare de bătrâneţe, problemelor periferice a sistemului nervos, reumei, problemelor dermatologice, contra simptomele alergice. La o înălţime asemănătoare se află Peştera Timsó, Cimitirul Păsărilor respectiv Peştera Gyilkos. La poalele muntelui se află numeroase izvoare de apă minerală.

Tinovul Buffogó
Axa dată de aliniamentul Muntele Büdös şi Culmea Köztető este o zonă bogată în apariţia la suprafaţă a apelor minerale. Tinovul Buffogó are o extindere de 1 ha. Denumirea specifică provine din concentraţia relativ înaltă a acumulărilor de gaze. Pe teritoriul său apar specii de vegetaţie specifice mlaştinilor eutrofice. Rezervaţia geologică a Peşterii Büdös, respectiv rezervaţia botanică a Tinovului Buffogó aparţin Rezervaţiei Naturale Natura 2000 Ciomatu-Bálványos.

Cetatea Bálványos
Ruinele cetăţii Bálványos se găsesc pe crestele de 1029 m, loc accesibil din Băile Bálványos printr-un traseu uşor de parcurs de o durată de 45 min. urmărind semnele turistice. Cetatea era proprietatea familiei Apor, totodată s-a transformat în locul de refugiu al ultimilor păgâni secui. Observând ruinele zidului şi fortăreţei cetăţii, respectiv rămăşiţele turnului putem imagina cetatea păgână de odinioară. Turnul asigură vizitatorilor o privelişte grandioasă asupra localităţii Băile Bálványos, respectiv putem admira munţile din apropiere.

Fântâna Szemmosó
Primcipala atracţie a comunei Turia este fântâna situată în partea superioară a satului Volalul de Sus denumit Fântâna Szemmosó. Oamenii de odinioară obişnuiau să trateze bolile oftalmologice cu apa sulfurică a fântânii. Urmărind tradiţia populară, după compresarea ochiului micile ţesături umezite cu apa fântânei au fost agăţate pe crengile tufelor din apropiere, astfel lăsând în urmă bolile neplăcute.